sâmbătă, 19 august 2017

Atenție mare: vine rîndul lui Cătălin!

Chiar așa! Pupici pe rîtișor!

UN MĂGAR CELEBRU: COSTEL DIACONU DIN LĂLEȘTI

Deoarece continuă să îmi distrugă fînețele,ca un măgar ordinar ce e, am hotărît astăzi să vi-l prezint, la justa lui valoare de piață, pe cel mai celebru măgar al Lăleștiului, pre numele său Costel Diaconu, mare putoare locală ,distrugător de fînețe emerit (alături de bunii săi amici: Cătălin Dumitrașcu și Anișoara,Gheorghe Cucu și Luminița,sau Marcel Pîslaru din Cristești),supranumit CAMPIONUL (măgarul campion),SADDAM (din cauza mustății) și CARTOF PRĂJIT (din cauze diverse), proprietarul unei turme de capre mai proaste chiar și decît el, posesor de minimașină și de o lecuță de creier, și, după cum îl arată chiar porecla,un mare capion al nesimțirii.
Cîndva, prin 2011, îmi datora 400 de lei, pe care nu i-am mai văzut nici pînă azi. Dar pentru că îmi și strică an de an fînețele cu turma lui de capre, i-am dedicat o serie de poezii-pamflet, ce i se potrivesc perfect, și îl reprezintă așa cum e el la caracter. Prima a fost o epigramă, care suna așa:

DUPĂ CE-A COCHETAT CU STICLA ȘI S-A FĂCUT DE PANARAMĂ
MĂGARUL DE COSTEL DIACONU, UITÎND DE TATĂ ȘI DE MAMĂ
SE ANTRENEAZĂ FĂRĂ PREGET, CĂCI ÎȘI DOREȘTE CA SĂ FIE
NU DOAR MĂGAR DE UMPLUTURĂ, CI CAMPION LA MĂGĂRIE!

Pamfletul era însoțit și de o caricatură expresivă, pe care nu pot, deocamdată să o reproduc aici.

Dar vîrful de lance al pamfletelor îndreptate împotriva lui (au fost mai multe) îl reprezintă poemul SUPERMĂGARUL,care suna cam așa:

SUPERMĂGARUL

Într-o mansardă rece, căzut lîngă dulap
Zăcea Costel Diaconu,cu sticla lîngă cap.
Prin creier roi de stele se-nvîrt și-i dau ocol
În vreme ce belește ochi tulburi de-alcool.
Cum stă așa-ntr-o rînă,și balele-i curg zeamă,
El are o idee! Și-odată zbiară: ”Mamă!!
Eu nu sînt cine credeți voi: un amărăștean!
Sînt...Hîc!... supervedetă!... Sînt...Hîc!... un superman!”

Și-odată se ridică, străluminat de gînduri,
Și-adună-n graba mare trei boarfe de pe scînduri
Le foarfecă degrabă, și-și face un costum
Cu pantalon si capă -costum de om nebun!-
În alb,maro și galben, culori ce nu se poartă
Si arăta intr-însul precum o vacă moartă!

Pe piept el își brodează două inițiale:
Un S și-un M, croite din altă stofă moale
(ca toți să înțeleagă că el e... Super Man)
Și, fără nici o frică,se-agață de burlan
Pe-acoperiș se saltă,și se aruncă-n zbor...
Plutește-un pic ,și cade, rupîndu-și un picior !

”AU,VAI! -săracul țipă, VĂLEU!! -sărmanul zbiară,
Mi-am rupt și o lăbuță,și-ncepe să mă doară!
Sublima-mi carieră de Superman s-a dus,
Și iatămă-n țărînă, de vitregii răpus!”

Și cum răgea,sărmanul, cuprins de jale mare
Vine-un vecin în grabă, și-l cară în spinare.
Și-n timp ce-i leagă laba în două scîndurele
Îi spune: ”Măi vecine, n-ai minte nici cît ele!
Tu vrei să zbori, dar iată: puterile-ți sînt slabe
Poți doar să umbli tîra pe cele patru labe!

Costele, fii cuminte: tu nu ești Super Man!
Ăst gînd nebun in minte ți-l dete Cel Viclean:
Satana, bun prieten cu-amica ta: sticluța
Aceea ce te-ndeamnă să faci prostii, drăguța!
S.M. -ce-ai scris cu cîrpe pe piept, biet dezaxat,
Nu ”superman” înseamnă, aici te-ai înșelat!
Acela nu doar zboară, ci fapte bune face
Și să își țină vorba ce-a dat-o mult îi place!


Tu, numai dai din gură,și nu-ți ții vorba dată:
Un Superman, Costele, n-ai să fii niciodată!
De-aceea,cele scrise pe pieptu-ți, așadar,
Înseamnă, măi Costele,că ești... Super-Măgar!”