E omul care a reușit să îngroape planeta în dezastru, și care ar fi trebuit să fie spînzurat alături de bin Laden, căci numai prostia și încăpățînarea lui au fost cele care au dus economia americană la ruină. Un ins atît de prost, încît ”tîmpit” ar trebui să se scrie BUSH JUNIOR, în engleză. Un individ atît de ratat, încît Al Quaeda trebuie să-și fi frecat mîinile de bucurie cînd a văzut ce reacții cretine are nenorocitul care a tîrît America în cel mai ruinător război din ultimii o sută de ani. Un ins care era predestinat să măture străzile în vreun tîrg de mexicani de prin Sud, dar care a avut ghinionul să ajungă senator de Texas și președinte peste cel mai mare grup social de țicniți de pe planetă. Omul care și-a îmbogățit amicii de partid pe seama economiei americane. Omul Bolovan. Cel-Dus-Cu-Pluta. Rahatul de la Casa Albă. Omul care a speriat Vestul !
Apărut din neant, în coada lui Bush-Senior, care a fost un Președinte veritabil, Juniorul s-a remarcat mai întîi prin ratații pe care i-a numit în posturi-cheie, ratați care au reușit mai întîi performnța incredibilă de a nu avea habar că o grupare criminală arabă plănuia să pună în aplicare o serie de atentate spectaculoase pe însuși teritoriul american, și să distrugă economia americană atacînd simbolurile ei principale. Dar cea mai mare idioțenie a lui GWB va rămîne încăpățînarea acestuia de a tîrî America singură în războiul din Irak, refuzînd implicarea celorlalți parteneri NATO de atunci, pe motiv că SUA trebuie să-și rezolve singure pedepsirea atacatorilor, iar mai apoi prelungirea războiului prost conceput ani de-a rîndul, doar ca să aibă amicii Juniorului producători de armament posibilitatea să furnizeze Armatei SUA o grămadă de arme care de care mai costisitoare și mai ruinătoare pentru economia americană. Singurii care au cîștigat de pe urma războiului din Irak au fost marii furnizori ai armatei, care au făcut averi de zeci de miliarde de dolari, în vreme ce majoritatea firmelor americane și-au restrîns afacerile sau au falimentat. Dar Bushului și partenerilor acestuia de afaceri belicoase puțin le-a păsat de restul americanilor și de restul lumii, care se ține de coada economiei americane, pe ei i-a interesat să facă avere de pe urma fraierilor care au contribuit la bugetul SUA, căci nimeni nu putea să le dea atîtea parale pentru jucărelele lor periculoase și inutile, decît un aparat oligofren de stat care își închipuie că bugetul e o vacă bună de muls, iar americanii de rînd niște boi numai buni de sacrificat la scară mare, dacă interesele de partid și de buzunar personal o cer.
Al-Qaeda a dat dovadă de genialitate diabolică atunci cînd a conceput atacul de la 11 Septembrie. Nimeni nu și-ar fi putut imagina că o minte bolnavă ar putea avea ideea de a folosi avioane civile de pasageri pentru a se izbi cu ele intenționat de niște clădiri-simbol pentru SUA. Dacă ar fi fost vorba de avioane militare alarma s-ar fi dat imediat, iar acestea ar fi fost doborîte mai înainte de a ajunge la scop. Și se pare că genialitatea demonică a inițiatorilor planului criminal și sinucigaș în același timp a fost senzațională, aceștia lăsînd să se creadă că este vorba despre un banal act de piraterie aeriană, lansat în scop de răscumpărare, și de aici reacția atît de întîrziată a serviciilor de apărare americane, care au reacționat deabea la final, doborînd ultimul avion-kamikaze, doar după ce celelalte trei își atinseseră deja ținta. Mai apoi, după atacul sinucigaș, coletele și scrisorile-capcană conținînd spori de antrax au făcut să crească neliniștea americanilor de rînd, fiind chiar și mai eficiente chiar decît avioanele sinucigașe.
Dar trebuie să recunoaștem că și atacul din Septembrie a avut un rol foarte important în crearea unei stări de panică în rîndul populației civile, și a fost cauza prăbușirii economiei în ansamblu. Atacul asupra Pentagonului nu a avut cine știe ce urmări, deși o lovitură de imagine dată armatei SUA tot a fost. Însă pierderile nu au fost prea grave aici, lovitura reușind să avarieze doar o parte a uriașei clădiri, care și-a putut îndeplini mai departe funcțiile, fără mari probleme. Dar atacul asupra celor două Turnuri Gemene a declanșat colapsul economiei SUA. Și nu datorită numărului foarte mare de victime umane rezultate în urma actului criminal, ci prin pierderea unui uriaș număr de date economice ca rezultat al distrugerii clădirii în care se aflau bazele de date ale celor mai importante firme americane.
Căci cele două uriașe clădiri adăposteau sediile celor mai mari firme bursiere și financiare ale SUA și ale unui mare număr de societăți multinaționale, care au pierdut astfel miliarde de date importante despre tranzacții în valoare de multe mii de miliarde de dolari, ducînd la ruinarea sau la restrîngerea afacerilor a zeci și sute de mii de firme din întreaga lume. Cei de la Al-Quaeda au știut foarte bine de ce trebuie să atace tocmai acele clădiri, și nu altele chiar mai mari decît acestea, ca TRUMP TOWER sau EMPIRE STATE BUILDING. Ei nu au țintit să omoare doar oameni -asta se putea face și cu bombe puse în metrou sau la un concert cu METALLICA- ei au vrut să lovească SUA în principalele lor simboluri: Armata prin distrugerea Pentagonului, Președinția sau Congresul prin atac asupra Casei Albe sau clădirii Congresului SUA (atac eșuat), și economia americană prin cele două Turnuri ale ansamblului WORLD TRADE CENTER. Dintre toate, cel asupra WTC a reușit cel mai bine, clădirile fiind pur și simplu pulverizate în atacuri, împreună cu pasagerii inocenți ai avioanelor-proiectil și membrii comandourilor sinucigașe, toți angajații firmelor de acolo,dar și cu toate datele despre tranzacții financiare ale celor mai mari firme americane și multinaționale existente în cele două clădiri.
Acest atac a dus și la reacția disproporționată a autorităților americane, cărora puțin le-ar fi păsat dacă mureau oameni în niscai atacuri, chiar și mai mulți decît atunci, dar care nu puteau suferi ca SUA să fie atacate tocmai acolo unde sînt cele mai tari: la afaceri. Răspunsul nu a întîrziat să apară, America declarînd război Irakului, cu care mai avusese niște frecușuri pe la începutul anilor '90, angajînd în acest război o mare parte din bugetul țării, ruinînd americanii și făcînd de rîs administrația SUA pe o lungă perioadă. În capul bandei de ratați s-a aflat tocmai Juniorul nostru cel prostovan, care, prin deciziile lui idioate, a reușit să facă din războiul împotriva lui Saddam Hussein cel mai mare dezastru militar din istoria SUA, de la războiul pierdut din Vietnam încoace. A refuzat participarea celorlalți aliați NATO din motive de fudulie naționalistă, a mărit cheltuielile forțelor armate pînă peste limita suportabilului bugetului de stat, și-a oploșit în administrație toți ratații partidului său care l-au pupat în cur, a risipit aiurea banii americanilor naivi pe rahaturi militare care de care mai complicate și mai mîncătoare de parale și a făcut în așa fel încît războiul din Irak să devină unul cu toată lumea arabă din Orientul Mijlociu, să se întindă pînă în zilele noastre, și să permită Armatei SUA să utilizeze armele cele mai performante și mai distrugătoare de inamici și de buget național.
Ori de cîte ori bombardierele SUA atacau vreun obiectiv militar utilizînd tehnică performantă (și foc de scumpă), veselia, la Casa Albă, atingea cote maxime. Generalii și coloneii prezenți acolo mai primeau vreun grad sau vreo medalie zornăitoare, politicarzii-lingăi mai primeau vreo funcție în administrație, producătorii de armament mai încasau vreun comision sau vreo comandă de arme și mai distrugătoare, iar lui Bush-junior îi zornăiau prin cap și mai dihai cei trei neuroni rătăciți din întîmplare prin creierul lui îmbibat de alcool. Și bineînțeles, comenzile pentru armament performant și al dracului de scump au crescut de fiecare dată, căci era evident că armata națională nu putea să rămînă în pană de jucărele de făcut găuri pe unde puteau, și care erau oferite din patriotism, pe miliarde de dolari, de binefăcători anonimi și bine plătiți. Care binefăcători, altruiști și pătrunși de idealuri creștine și patriotice, n-ar fi putut altfel să-și plaseze rachetele ghidate prin satelit sau boambele care găuresc ziduri de buncăre subterane nimănui, decît la preț redus pentru a fi utilizate pentru săpatul fîntînilor prin Sahara sau pentru focuri de artificii de Ziua Recunoștinței. Ceea ce, trebuie să recunoaștem, nu prea renta.
Sa fim sinceri, totusi: Juniorul si acolitii sai erau patrunsi pina-n maduva ciolanelor de patriotismul cel mai cutremurator, si de o credinta in Dumnezeu putin credibila. Inainte de a da vreun ordin de atac sau de a lua vreo decizie care se termina cu un gauroi in bugetul SUA, acesti patrioti credinciosi pina si-n gaura de sarpe se rugau, cu fervoarea pe care ti-o pot da doar trairile obtinute din consumul de alcool sau cocaina tuturor dumnezeilor lor, de la Iehova, Iisus, Buddha, Mohamed, Odin si Ahura-Mazda, si pina la Seitan, Michiduta, Baal, Lucifer, Satan, Old Devil sau Uciga-l Toaca. La Casa Alba exista si un centru de rugaciune, utilat cu cele necesare acestei sublime activitati, unde puteai intilni crucifixe, icoane, cadelnite, cruci, piroane, ulei sfintit, tamiie si o scrisoare de la Papa, si pina la sicrie, lopeti, o poza cu autograf de la Saddam, un scalp de calugar benedictin, o caseta video cu Ciocciollina, o Biblie tradusa in chineza, doi maidanezi din Romania, un butoias cu Whiskey irlandez, o spinzuratoare in miniatura si un papagal vorbitor care spunea numai porcarii. Tot Centrul acesta emana sfintenie, mirosea a smirna si tamiie, a dumnezeire adevarata, si uneori a alcool. In acest spatiu sacru G.W. Bush si distinsii sai colaboratori au luat deciziile inspirate de Dumnezeii mamii lor, care au schimbat soarta a miliarde de oameni, au ucis zeci de mii de indivizi, si au gaurit bugetul national fara speranta de refacere. Dar asta e treaba marilor conducatori ai acestei planete: de a oferi oamenilor o cale de urmat, un exemplu de virtute, un izvor de sperante de mai bine si o directie care sa conduca spre o moarte colectiva cit mai plina de suferinte. O cale catre Rastignirea colectiva, destinata sa duca la o moarte chinuita pentru fiecare, spre gloria Marilor Conducatori ai Plutei Mondiale dusi cu pluta.
Rezultatul deciziilor luate sub inspiratie divina au condus astazi la ascensiunea la conducerea SUA a unui individ cel putin ciudat, un miliardar in criza de identitate, iubitor de afaceri imobiliare si show-uri televizate, si care vrea sa construiasca un zid si mai mare decit Marele Zid Chinezesc, dar pe banii americanilor, caci se pare ca tocatul bugetului national al SUA a devenit o moda prezidentiala la americani. Se pare insa ca nu prea are mari sanse sa-si vada zidul...aaa vreau sa zic: visul cu ochii, caci dupa afacerile armamentistice ale Juniorului despre care discutam aici nu prea mai sint parale de tocat pe alte jucarele provocatoare de gauri. Asa ca micul Donald se multumeste sa dea doar lovituri de imagine, si sa gaureasca doar increderea fraierilor care l-au votat. Dar nu despre asta vorbim aici.
Cert este ca te-ai fi asteptat sa fie inceput un proces impotriva tantalaului care a ruinat America, macar ca acela intentat lui Clinton-Trabuc-Vaginal, dar se pare ca Justitia americana ramine impotenta in fata miliardelor de parai cistigati din deturnari cinstite de fonduri bugetare de marii fabricanti de armament. Dolarul-Dumnezeu dicteaza politica Americii, si pagubele suferite de americanii de rind sint pagube-n ciuperci pentru judecatorii din SUA. Caci, daca ar fi cinstit cu el insusi, Bush-Junior s-ar condamna singur la moarte prin electrocutare si si-ar aplica el insusi sentinta. Si asta in vreme ce amicii lui credinciosi si patrioti, livratori de rachete si bombe , l-ar tzine de mina, ca sa nu se simta singur! Si te-ai mai fi asteptat ca profiturile obtinute de acesti binefacatori plini de credinta si respect pentru valori umane sa fie confiscate, pentru a reface Bugetul SUA. Caci, sa fim seriosi: daca Armata SUA ar fi fost obligata prin lege ca sa achizitioneze armament pentru razboiul din Iraq numai din alte tari, acest razboi se termina in maxim o luna-doua, caci nu mai era rentabil pentru amicii Juniorului sa ia parte la el ,doar ca privitori!
Si acum, intrebarea finala: Este America o democratie adevarata, cu o Justitie veritabila si impartiala, sau nu? De acest raspuns depinde viitorul economiei mondiale de azi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu