Pe cind imprastiam manifeste in toata tzara, acum vreo doispe ani, m-am intilnit pentru prima data cu Mircea-Wili Brojban, cel care avea sa ajunga procuror-sef la Procuratura din Barlad. Si asta in niste conditzii destul de neobisnuite.
Poate m-o fi urmarit de mai multe ori: nu l-am observat. Se tineau dupa mine tot soiul de pitecantropi, cind pe jos, cind cu masina, caci imi placea sa umblu prin toate cartierele oraselor prin care aveam de raspindit materialele mele mai mult decit diversioniste. De cele mai multe ori, cind eram filat cu vreo rabla, aceasta era de obicei un taxi, in general alb (inca nu era obligatorie culoarea galbena la taxiuri).Cind imprastiam manifeste in Militari, eram filat obligatoriu de un taxi alb, al carui numar il si stiam, pe atunci. La fel si prin Cringasi, ori la Brasov, cind dadeam pe acolo. Se pare ca era un soi de consemn, ca sa fiu urmarit din taxiuri, ori poate asa le era mai usor... cine stie!
Intr-o noapte, la Bucuresti, pe cind distribuiam manifestele mele veninoase si bagatoare in boala prin Cringasi si Giulesti, m-am trezit -oarecum- atacat pe fatza pentru prima data. Pina atunci urmaritorii mei se multumisera sa ma fileze incercind sa ma impresioneze cu prezentza lor jalnica, dar fara rezultat: ii ignoram regeste. Nu-i bagam in seama nici pe urmaritorii in civil, nici pe politzaii care ma secondau ostentativ, nici pe idiotzii care ma pozau incercind sa ma impresioneze, nici macar pe jandarmii care imi tot dadeau tircoale cu masinile lor scoase din cutie. Ma durea-n cot de ei, atita vreme cit nu ma impiedicau sa imi fac treaba, si nu ma impiedicau!
In noaptea aceea, s-a incercat impresionarea mea pe alte cai. Pe cind ma fofilam pe niste stradutze dintre Giulesti si Cringasi, a aparut iarasi un taxi alb, care a inceput sa-mi dea tircoale. In masina erau doi: soferul si inca un individ. Mai apoi, in vreme ce trecusem pe Calea Giulesti, ignorindu-i dispretzuitor pe "taximetristi" , a aparut o masina (parca o Solenza rosie sau visinie) si din ea au coborit citiva tinerei inarmati cu bite de baseball, care au inceput sa priveasca ostentativ in directia mea, eu aflindu-ma cam la vreo 20-30 de metri de ei.
Eram insa pregatit pentru posibilitatea unor asemenea intilniri, si nu m-am speriat. Am scos din buzunar un briceag nenorocit, cu lama de vreo cinci centimetri, prevazut si cu un pinten de otzel, si prinzind briceagul cu pintenul scos printre degete in pumn, m-am postat ostentativ si eu, asteptindu-i pe cei din masina. Facusem kung-fu cu ceva ani in urma, si puteam sa-l pocnesc peste mutra cu piciorul pe oricare dintre ei, deci nu ma panicasem. Tipisorii insa, dupa ce s-au sfatuit speriati citeva minute, s-au urcat in masina si au tulit-o. Probabil crezusera ca am vreun pistol in mina, ori poate aveau doar ordin sa ma impresioneze... Nu imi dau seama.
Dar cind am ajuns linga Piata Cringasi, a aparut iarasi taxiul cel alb, iar dobitocul de linga sofer s-a aplecat pe parbriz si mi-a strigat, textual: "TU AI SA AJUNGI IN SPITAL!" Dragutz, ce mai! Numai ca a comis o greseala. Pornit in plin zbor de infricosare a mea, mi-a dat tircoale toata noaptea, sperind sa ma impresioneze. Iar spre dimineatza, cind se si lumina deja, a facut timpenia sa vina dupa mine si in fatza Garii Basarab. Atunci, in vreme ce el plin de elanuri mafiotice spera sa ma enerveze, in sfirsit, a comis eroarea ca s-a apropiat de mine, pe lumina, trecind pe una din caile de acces ale autobuzelor din fatza garii. In acel moment, pe cind inconstientul meu urmaritor trecea chiar pe linga mine, mi-am plecat capul si l-am privit cu atentzie pe cel din dreapta soferului, ca sa imi intiparesc moaca lui in memorie. Dobitocul, vazindu-se privit, statea ca o statuie de ceara,galben,si cu un zimbet crispat pe figura. A sters-o si nu l-am mai vazut...
...pina prin 2009, cind m-am dus la procuratura sa il reclam pe jalnicul procuror-bidon Sorin Costescu, ce facea tot posibilul sa-l scoata basma curata pe un ins ce incercase sa-mi traga cu un par in cap, despre care voi vorbi mai tirziu. Costescu facea "cercetari" de te apuca durerea de cap: nici nu voia sa stea de vorba cu mine, si mai tirziu l-a si scos basma curata pe agresor si pe complicele lui, batindu-si joc de ancheta.
Brojban, seful lui direct, mi-a raspuns insolent la reclamatie, sustinind ca asa e normal: nu e nevoie de vreo confruntare intre partzi, ci doar audierea agresorilor (?!). Ma rog, a tras tare sa-l scoata basma curata de la tentativa de omor, sustinind ca era doar o vatamare, si care ar fi avut loc pe alt teren...
Mai apoi, dupa ce incercasem o vreme sa imi dau seama de unde cunosc eu figura aceea , mi-am amintit de noaptea de la Bucuresti, si am sesizat adevarul: cretinul care m-a amenintzat si urmarit cu taxiul era chiar musiu Brojban, care, pentru glorioasa sa contributie la urmarirea si impresionarea periculosului Dan Doran , a fost numit procuror-sef de rahat la Procuratura Barlad, ca sa poata si de acolo sa continue presiunile si supravegherea teribilei persoane.Atunci era mai slabanog, caci inca nu ajunsese la oala cu rahat placut mirositor si aducator de parale de la Barlad. Dar contributzia lui, chiar daca nu prea eficienta, a fost consemnata pozitiv in analele mafiei politice a tradarii de tzara.Dar chipul i-a ramas acelasi, ca si apucaturile de securist ratat ,obisnuit sa manince bani de pomana. Iar in schimbul acestor servicii nenorocite, el are drept de a comite o gramada de minarii ordinare si abuzuri fara teama de control sau judecata. La fel ca si politzaii Usurelu,Lazar,Vrabie, si Chiper, de care am mai pomenit, dar si alte personaje la fel de caraghioase ca si acestea, despre care voi pomeni mai tirziu.
Ordinele de numire au venit insa de sus, de foarte sus, de la personaje ciorditoare extrem de importante intr-o anumita vreme, mai ales de la un grasan foarte transpirat, crescator de gaini si mare amator de pictura buna si foarte scumpa. Gasan ce s-a jucat de-a premierul vreo patru ani, inainte sa-i dau eu un sut (in)discret in cur (a se vedea pe blog O SCRISOARE CARE A SCHIMBAT ISTORIA). Dar ce-a stricat grasanul si trupa lui de nehalitzi nu s-a putut repara nici pina astazi! Si din umbra, tot trupa lui conduce Romania, chiar si daca in formatzie mai redusa un pic. Iar presa cea jalnica a ramas in aceeasi pozitie servila, neavind inca nici astazi curaj sa pomeneasca despre vreo politzie politica realizata la noi dupa 2000.
Si vom mai vedea... caci este destul de dezvaluit!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu